![]() |
Pe HaiSaRadem.ro vei gasi bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online. Nu ne crede pe cuvant, intra pe HaiSaRadem.ro ca sa te convingi. |
Sistemul de telecomanda prin infrarosu
2.2. Radiatia infrarosie
2.3. Proiectarea legaturii cu infrarosu
Dispozitivele portabile sunt discutate în restrictii severe privind asupra consumului de putere, a marimii si a greutatii. Cererea pentru ieftin si pentru legaturi rapide satisfacând cât mai bine cu putinta conditiile enumerate anterior este motivata de interesul în comunicarea cu infrarosu.
Schema bloc functionala a unui sistem de telecomunicatie prin infrarosu este:
Fig.6. Schema bloc a unui sistem de telecomunicatie
Obiectivul unui asemenea sistem este transmiterea informatiei de la un punct, numit sursa , la un alt punct, numit utilizator (sistem deschis).
Sursa de informatie este constituita dintr-o sursa de tensiune, iar semnalul de intrare în emitator prezinta restrictia de a fi de natura electrica (în acest proiect este o tensiune).
In cadrul acestui sistem emitatorul are rolul de a prelua semnalul de intrare pentru a-l prelucra (sunt trei moduri de prelucrare al unui semnal, si anume filtrarea, amplificarea si modularea; aici semnalul este prelucrat prin modulare) în scopul efectuarii unei transmisii eficiente catre receptor.
Canalul de comunicatie este constituit aici chiar din radiatia infrarosie.
Receptorul are sa fie conceput astfel încât sa permita extragerea cât mai fidela a semnalului mesaj din forma degradata a semnalului de iesire din canalul de comunicatie (receptionat) prin demodulare.
Semnalul de iesire din receptor trebuie sa fie de natura electrica si este preluat de utilizator.
Radiatia infrarosie este perceputa de oameni ca fiind o radiatie luminoasa invizibila. Din punct de vedere calitativ, infrarosu manifesta comportari similare cu cele ale luminii vizibile si au lungimi de unda învecinate. Regiunea de infrarosu include lungimi de unda cuprinse între 7·10 -7 m si 10 -4 m, dar în aplicatiile de transmisie cu IR se foloseste domeniul cuprins între 750 nm si 950 nm.
Dupa cum spuneam mai sus, din punct de vedere calitativ infrarosu manifesta comportari similare cu cele ale luminii vizibile, astfel ca lumina infrarosie este absorbita de obiectele de culoare închisa, reflectata difuz de obiectele de culoare deschisa si reflectata dirijat de suprafetele lucioase, patrunde prin sticla, dar nu si prin pereti si bariere mate. Din cauza acestei ultime proprietati, transmisiile cu infrarosu se limiteaza la o încapere în care radiatia infrarosie îsi are sorgintea. Prin urmare aceste sisteme au raza mica de actiune.
Daca totusi se doreste transmisia dintr-o încapere în alta se solicita instalarea unor puncte de acces cu infrarosu care sunt interconectate prin cablu.
Perturbatiile într-un mediu de transmisie cu infrarosu provin de la lumina naturala, de la lumina incandescenta si de la lumina fluorescenta. Conexiunea cu infrarosu întrebuinteaza niveluri de transmitere a puterii optice relativ înalte si opereaza cu un interval relativ limitat în ceea ce priveste valorile lungimilor de unda.
Concluzie: infrarosul este favorizat pentru aplicatiile cu raza mica de actiune, în care costul si complexitatea semnalului procesat de receptor trebuie sa fie minimizate, iar necesitatea unei compatibilitati internationale este mare.
2.3. Proiectarea legaturii cu infrarosu
Conexiunea prin infrarosu poate utiliza diferite proiectari:
Fig.7. Clasificarea conexiunilor simple cu IR în conformitate cu gradul de directionare între emitator si receptor si cu faptul daca legatura se bazeaza pe existenta unei cai de vizibilitate optica între cele doua componente
Proiectiile legaturilor cu IR, din punct de vedere al gradului de directionare între emitator si receptor, sunt: directe, indirecte si mixte. Conexiunea directa utilizeaza emitatoare si receptoare cu emisiune dirijata care trebuie sa fie asezate pe aceiasi directie, în timp ce conexiunile indirecte utilizeaza emitatoare si receptoare cu unghi larg de cuprindere, înlaturând nevoia de aliniere.
Conexiunea directa maximizeaza puterea eficienta deoarece calea de pierderi si receptia de perturbatii optice sunt minime. Pe alta parte, conexiunile indirecte pot fi mai convenabil de utilizat, în special pentru modulele terminale mobile, deoarece ele nu necesita tintirea emitatorului catre receptor.
Este posibila si întemeierea unei conexiuni mixte care combina emitatoarele si receptoarele având grade diferite de directionare.
Al doilea criteriu de clasificare (pe verticala) se refera la faptul daca legatura prin IR se bazeaza pe existenta unei cai continue de vizibilitate optica între emitator si receptor. Legaturile prin IR cu vizibilitate optica (Line-of-Sight - LOS) se bazeaza pe o astfel de cale, adica directa, în timp ce conexiunile non-LOS se bazeaza, în general, pe reflectia luminii infrarosii dintr-o suprafata cu reflexie difuza. Proiectarea legaturilor LOS maximizeaza puterea eficace si minimizeaza distorsiunea semnalului. Proiectarea non-LOS sporeste robustetea si usurinta de utilizare a legaturii prin IR, permitând acesteia sa actioneze plan atunci când între emitator si receptor sunt situate bariere, ca de exemplu oameni, pereti despartitori etc.
Cea mai mare usurinta de utilizare este determinata de proiectarea conexiunii prin IR indirecte non-LOS (conexiune difuza).
1) Curs „Transmisia datelor”, prof. ing. Otilia Cangea, U.P.G. Ploiesti
2) http://www_ee.stanford.edu/~jmk/pubs/proc.ieee.2.97.pdf